fiertură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FIERTÚRĂ, fierturi, s. f. 1. Mâncare preparată prin fierbere.
2. Fierbere, clocot. –
Fiert +
suf. -ură.fiertură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fiertúră (fier-) s. f.,
g.-d. art. fiertúrii; pl. fiertúrifiertură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)fiertură n.
1. rezultatul fierberii sau coacerii;
2. supă fiartă fără carne.
fĭertură (Dicționaru limbii românești, 1939)fĭertúră, V.
fertură.