fiert (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FIERT1 s. n. Faptul de
a fierbe. –
V. fierbe.fiert (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FIERT2, FIÁRTĂ, fierți, -te, adj. 1. (Despre lichide sau despre solide aflate într-un lichid) Care a fost supus fierberii. ♦ (Despre alimente) Preparat prin fierbere. ◊
Expr. (
Fam.)
A o face fiartă = a comite o eroare; a nu izbuti; a se face de râs.
2. Fig. Necăjit, supărat, amărât. –
V. fierbe.fiert (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fiert s. n.fĭert (Dicționaru limbii românești, 1939)fĭert, fĭártă, V.
fert.