fierbințeală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FIERBINȚEÁLĂ, fierbințeli, s. f. 1. Temperatură ridicată (a aerului), căldură dogoritoare (răspândită de razele soarelui, de aerul înfierbântat etc.); arșiță. ♦
Fig. Stare de trăire intensă, de însuflețire, de tensiune.
2. (
Pop.) Febră, temperatură. –
Fierbinte +
suf. -eală.fierbințeală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fierbințeálă (fier-) s. f.,
g.-d. art. fierbințélii; pl. fierbințélifierbințeală (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)fierbințeală f.
1. starea celui fierbinte;
2. căldură arzătoare;
3. fig. vehemență.