fidelitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FIDELITÁTE s. f. 1. Statornicie în convingeri, în sentimente, în atitudine etc.; devotament, credință.
2. Precizie, exactitate în prezentarea sau în reproducerea realității, a unui text, a unui model etc.
3. (
Tehn.; în sintagma)
Înaltă fidelitate = calitate a unor aparate electroacustice de a reda cât mai fidel semnale sonore (înregistrate); hi-fi. – Din
fr. fidélité, lat. fidelitas, -atis.fidelitate (Dicționar de neologisme, 1986)FIDELITÁTE s.f. 1. Statornicie, credință (în convingeri, în sentimente etc.); devotament.
2. Exactitate (în prezentarea, în reproducerea unui text etc.). [Cf. fr.
fidélité, lat.
fidelitas].
fidelitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)FIDELITÁTE s. f. 1. statornicie, credință (în convingeri, în sentimente etc.); devotament. 2. exactitate (în prezentarea, în reproducerea unui text, a sunetelor etc.). ♦ înaltă ~ = calitate a unor aparate electroacustice de a reda cât mai fidel semnalele sonore înregistrate. 3. (biol.) atașament al unei specii de un anumit grup sau asociație. (< fr.
fidélité, lat.
fidelitas)
fidelitate (Dicționaru limbii românești, 1939)*fidelitáte f. (lat.
fidélitas, -átis). Credință, devotament:
fidelitatea cîneluĭ [!]. Exactitate:
fidelitatea uneĭ traducerĭ.fidelitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fidelitáte s. f.,
g.-d. art. fidelitắțiifidelitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)fidelitate f.
1. calitatea celui fidel;
2. exactitate scrupuloasă.