fidel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FIDÉL, -Ă, fideli, -e, adj. 1. Statornic în sentimente, în convingeri etc.; foarte devotat, credincios.
2. Care reproduce, urmează cu exactitate un model, o normă, un obicei; care păstrează (ceva) întocmai.
Traducere fidelă. ♦ (Adverbial) În mod exact, cu exactitate. – Din
fr. fidèle, lat. fidelis.fidel (Dicționar de neologisme, 1986)FIDÉL, -Ă adj. 1. Care păstrează credință; credincios, devotat. ♦ (
Despre soți) Care nu se înșală, care nu au legături extraconjugale.
2. Exact; care păstrează, reproduce (ceva) întocmai. [< fr.
fidèle, cf. lat.
fidelis].
fidel (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)fidél (fidélă), adj. – Credincios, leal, statornic în sentimente.
Fr. fidèle. Înv., se folosește numai cu o nuanță comico-melodramatică ca și
der. săi (din
fr.):
fidelitate, s. f.;
infidel, adj.;
infidelitate, s. f.fidel (Marele dicționar de neologisme, 2000)FIDÉL, -Ă adj. 1. statornic în sentimente; credincios, devotat. 2. exact; care păstrează, reproduce (ceva) întocmai. (< fr.
fidèle, lat.
fidelis)
fidel (Dicționaru limbii românești, 1939)*fidél, -ă adj. (lat.
fidelis, d.
fides, credință. V.
des-fid, per-fid, affidavit).
fidel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fidél adj. m.,
pl. fidéli; f. fidélă, pl. fidélefidel (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)fidel a.
1. care se ține de cuvânt, care stărue în afecțiunile sau opiniunile sale;
2. exact:
traducător fidel; 3. credincios, cu totul devotat:
amic fidel.