fidejusor (Dicționaru limbii românești, 1939)*fidejusór, -oáre adj. și s. (lat.
fidejussor, d.
fide, pin [!] credință și
jussor, poruncitor).
Jur. Garant, dătător de cauțiune.
fidejusor (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)FIDEJUSÓR (‹
fr.,
lat.)
s. m. Persoană care încheie cu un creditor un contract de fidejusiune (cauțiune) sau plătește o cauțiune.