fideiusiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FIDEIUSIÚNE s. f. Contract prin care o persoană se angajează în fața creditorului să execute obligația debitorului în cazul când acesta nu ar executa-o el însuși în termen. [
Pr.:
-iu-si-u-] – Din
fr. fidéjussion, lat. fidejussio, -onis.fideiusiune (Dicționar de neologisme, 1986)FIDEIUSIÚNE s.f. (
Jur.) Garanție depusă de cineva pentru datoria altuia. [Pron.
-de-iu-. / cf. lat.
fideiussio, fr.
fidéjussion].
fideiusiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)FIDEIUSIÚNE s. f. (jur.) garanție depusă de cineva pentru datoria altcuiva. (< fr.
fidéjussion, lat.
fideiussio)
fideiusiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fideiusiúne (-de-iu-si-u-) s. f.,
g.-d. art. fideiusiúnii