fibrinogen (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FIBRINOGÉN s. n. Substanță organică proteică dizolvată în plasmă, care se transformă în fibrină în timpul coagulării sângelui. – Din
fr. fibrinogène.fibrinogen (Dicționar de neologisme, 1986)FIBRINOGÉN s.n. Substanță din grupa globulinelor, care intră în compoziția plasmei sângelui. [< fr.
fibrinogène].
fibrinogen (Marele dicționar de neologisme, 2000)FIBRINOGÉN s. n. substanță protidică din plasma sângelui, care se transformă în fibrină când acesta se coagulează. (< fr.
fibrinogène)
fibrinogen (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fibrinogén (fi-bri-) s. n.