fibrină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FIBRÍNĂ, fibrine, s. f. Proteină de culoare albă-cenușie, care se găsește în sânge și în limfă și care provine din fibrinogen, în timpul coagulării sângelui. – Din
fr. fibrine.fibrină (Dicționar de neologisme, 1986)FIBRÍNĂ s.f. Substanță organică proteică aflată în sânge și care intervine în procesul de coagulare. [< fr.
fibrine].
fibrină (Marele dicționar de neologisme, 2000)FIBRÍNĂ s. f. substanță organică proteică, alb-cenușie, în sânge și în limfă, care intervine în procesul de coagulare. (< fr.
fibrine)
fibrină (Dicționaru limbii românești, 1939)*fibrínă f., pl.
e (d.
fibră).
Chim. O materie albuminoidă albă, fără gust și fără miros care intră în compozițiunea sîngeluĭ, chiluluĭ, mușchilor ș. a. Ĭa [!] apare în momentu coagulăriĭ sîngeluĭ.
fibrină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fibrínă (proteină)
(fi-bri-) s. f.,
g.-d. art. fibríneifibrină (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)fibrină f. substanță organică ce s´află în sângele animalelor.