fibră (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FÍBRĂ, fibre, s. f. 1. Material în formă de fir subțire, netors, de proveniență vegetală, animală sau minerală ori produs pe cale sintetică, folosit de obicei ca materie primă la fabricarea țesăturilor.
2. Celulă vegetală alungită situată în țesutul diverselor părți ale unei plante.
3. Formație anatomică alungită, care reprezintă celule modificate sau prelungiri celulare și care alcătuiește țesuturile animale.
4. (
Tehn.; în sintagma)
Fibră optică = fibră de sticlă cu compoziție specială, folosită pentru transmiterea informațiilor. – Din
fr. fibre, lat. fibra.fibră (Dicționar de neologisme, 1986)FÍBRĂ s.f. 1. Fir subțire, flexibil, obținut din anumite țesuturi vegetale sau pe cale sintetică și folosit la fabricarea țesăturilor, a hârtiei etc.
2. (
Anat.) Formație cu aspect de fir care alcătuiește un țesut organic. // (În forma
fibr-, fibri-, fibro-) Element prim de compunere savantă cu sensul de „(referitor la) fibră”, „cu aspect de fibră”, „compus din fibre”. [< fr.
fibre, it., lat.
fibra].
fibră (Marele dicționar de neologisme, 2000)FÍBRĂ s. f. 1. fir subțire, flexibil, folosit la fabricarea țesăturilor, a hârtiei etc. ♦ ~ optică = fibră de sticlă cu compoziție specială, pentru transmiterea informațiilor. ◊ formație filiformă a unui material. 2. element filamentos care intră în alcătuirea țesuturilor organice. (< fr.
fibre, lat.
fibra)
fibră (Dicționaru limbii românești, 1939)*fíbră f., pl.
e (lat.
fibra). Numele filamentelor care, dispuse în fascicule, constitue [!] anumite substanțe animale, vegetale saŭ minerale:
din fibre de lemn se face hîrtie. Fig. Sensibilitate:
a avea fibra sensibilă.fibră (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)FÍBRĂ (‹
fr.,
lat.)
s. f. 1. (Și în sintagma
fibră textilă) Corp solid în formă de filament foarte subțire, de proveniență vegetală, animală, minerală sau produs pe cale sintetică, folosit la fabricarea țesăturilor și a tricoturilor. ◊
F. chimică =
f. obținută pe cale chimică, prin filare, din soluții sau topituri de polimeri naturali ori sintetici.
F. artificială = denumire improprie pentru
f. obținută prin transformarea chimică a polimerilor naturali, precum celuloză, cazeina etc.
F. sintetică =
f. obținută, prin filare, din soluții sau din topituri ale polimerilor sintetici; pot fi
poliamidice (nailon, relon, capron etc.,
poliesterice (tergal),
polinitrilacrilice (melana).
F. vulcan = material dur și rezistent obținut din carton îmbibat cu clorură de zinc, apoi presat puternic și spălat cu apă; este folosit la fabricarea de geamantane, roți dințate etc.
2. (
BOT.)
F. lemnoasă = celulă vegetală alungită, cu pereți îngroșați și lignificați, situată în țesutul lemnos.
F. liberiană = celulă vegetală alungită, cu lumenul redus și pereții sclerificați, nelignificați; este dispusă izolat sau în fascicule în tulpini și frunze.
3. (
ANAT.,
HIST.) Nume dat unor formațiuni alungite care alcătuiesc țesuturi reprezentate prin celule modificate (
f. musculară,
f. elastică), fie printr-o prelungire celulară (
f. nervoasă) etc.
4. (
TEHN.) Succesiunea punctelor materiale care se găsesc pe o linie paralelă cu axa unei bare supuse la încovoiare.
5. (
TELEC.)
F. optică = filament sau
f. realizată din material dielectric (siliciu dopat cu bor, fluor, fosfor, germaniu); este constituită dintr-un miez cu diametrul de 3-80 μm și un înveliș cu diametrul de 20-50 μm și cu un indice de refracție mai mic (pentru a realiza reflexia totală a undei electromagnetice incidente). Grupate în fascicule (numite cabluri sau ghiduri de unde optice),
f.o. sunt utilizate în telecomunicații (telefonie, cabluri submarine etc.) și în aparatura medicală.
fibră (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fíbră (fi-bră)
s. f.,
g.-d. art. fíbrei; pl. fíbrefibră (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)fibră f.
1. filamentele ce constituiesc mușchii și membranele ființelor însuflețite;
2. filamentele vegetalelor;
3. fig. cauza sensațiunilor și a sentimentelor.