feștilă - explicat in DEX

feștilă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FEȘTÍLĂ, feștile, s. f. Fitil (de lumânare, de lampă, de opaiț); p. ext. lumânare. – Din sl. svĕštilo.

feștilă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
feștílă (feștíle), s. f. – Fitil de lampă. Sl. svĕštilo (Miklosich, Slaw. Elem., 44; Miklosich, Lexicon, 832; Cihac, II, 108; Conev 62), cf. cr. svĕštilo „fitil”.

feștilă (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
feștilă, feștile s. f. țigară.

feștilă (Dicționaru limbii românești, 1939)
feștílă f., pl. e (vsl. svĕštilo, svetilo, lampă; sîrb. svetilo, lumină; bg. svĕtilo, fitil; rus. svĕtilo, fanar, svĕtilĭnĕa, fitil; rut. sĭvitilo, lumină. V. fitil). Maĭ rar. Fitil.

feștilă (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
feștílă, -e, s.f. – Fitil (de lumânare, lampă, opaiț). Feștilă, nume de fam. – Din sl. svěštilo (MDA).

feștilă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
feștílă s. f., g.-d. art. feștílei; pl. feștíle

feștilă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
feștilă f. Mold. fitil. [Slav. SVEȘTILO].