feșteli (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FEȘTELÍ, feștelesc, vb. IV.
1. Tranz. și
refl. (
Reg.) A (se) murdări, a (se) mânji.
2. Tranz. (
Fam.; în
expr.)
A o feșteli = a o păți, a intra într-o încurcătură; a se face de râs. –
Cf. magh. festeni „a vopsi, a zugrăvi”.
feșteli (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)feștelí (a ~) (
reg.,
fam.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. feștelésc, imperf. 3
sg. feșteleá; conj. prez. 3
să feșteleáscăfeștelì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)feștelì v. Mold. a murdări, a mânji. [Din Tr.
fești, a văpsi = ung. FESTENI].