feștanie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FEȘTÁNIE s. f. v. sfeștanie.feștanie (Dicționaru limbii românești, 1939)feștánie, V.
sfeștanie.feștanie (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)feștánie, feștanii, (sfeștanie), s.f. – (rel.) Slujbă de sfințire, de binecuvântare a unui imobil, a unei construcții noi. – Din sfințire „binecuvântare” (< sl. svetǔ „sfânt„).
feștanie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)feștanie f. V.
sfeștanie.