feudă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FEÚDĂ, feude, s. f. (În evul mediu) Moșie, domeniu, provincie pe care vasalul o primea în stăpânire de la seniorul său, în schimbul anumitor obligații și pe care o lucra cu țăranii iobagi; fief. [
Acc. și:
féudă. –
Var.: (
înv.)
feúd s. n.] – Din
it. feudo.feudă (Dicționar de neologisme, 1986)FEÚDĂ s.f. Domeniu primit în stăpânire de un vasal de la seniorul său în schimbul recunoașterii suzeranității seniorului, pentru faptul că îi păstra credință și se obliga să-i presteze anumite servicii. [Pron.
fe-u-, var.
feud s.n. / < it.
feudo, cf. lat.
feudum].
feudă (Marele dicționar de neologisme, 2000)FEÚDĂ s. f. domeniu primit în stăpânire de un vasal de la seniorul său în schimbul recunoașterii suzeranității acestuia, pentru faptul că îi păstra credință și se obliga să-i presteze anumite servicii; fief (1). (< it.
feudo, lat.
feudum)
feudă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)feúdă s. f.,
g.-d. art. feúdei; pl. feúde