feudal (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FEUDÁL, -Ă, feudali, -e, s. m.,
adj. 1. S. m. Stăpân de pământ; mare proprietar de pământ.
2. Adj. Care aparține feudalului (
1) sau feudalismului, privitor la feudal sau la feudalism, specific feudalismului. ◊
Orânduire feudală = feudalism. [
Pr.:
fe-u-] – Din
it. feudale, fr. féodal.feudal (Dicționar de neologisme, 1986)FEUDÁL, -Ă adj. Referitor la feudalism, propriu feudalismului; în legătură cu o feudă. ◊
Orânduirea feudală = feudalism. //
s.m. Nobil, proprietar al unei feude, care are vasali și care la rândul său este subordonat unui suzeran; feudatar. [Pron.
fe-u-, var.
feodal, -ă adj. / cf. it.
feudale, fr.
féodal].
feudal (Marele dicționar de neologisme, 2000)FEUDÁL, -Ă I.
adj. referitor la feudal(ism) sau la feudă. ♦ orânduirea ~ă = feudalism. II. s. m. nobil, proprietar al unei feude; feudatar. (< it.
feudale, fr.
féodal)
feudal (Dicționaru limbii românești, 1939)*feudál, -ă adj. (mlat.
feudalis). Relativ la feude saŭ la feudalitate:
castel, drept feudal. Adv. În virtutea dreptuluĭ feudal:
a administra feudal. – Și
feodal (fr.
féodal).
feudal (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)feudál (fe-u-) adj. m.,
s. m.,
pl. feudáli; adj. f. feudálă, pl. feudálefeudal (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)feudal a. relativ la feud, sau la feudalitate:
drept, castel feudal.