feudă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FEÚDĂ, feude, s. f. (În evul mediu) Moșie, domeniu, provincie pe care vasalul o primea în stăpânire de la seniorul său, în schimbul anumitor obligații și pe care o lucra cu țăranii iobagi; fief. [
Acc. și:
féudă. –
Var.: (
înv.)
feúd s. n.] – Din
it. feudo.