feud (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FEÚD s. n. v. feudă.feud (Dicționar de neologisme, 1986)FEÚD s.n. v.
feudă.
feud (Dicționaru limbii românești, 1939)*féud n., pl.
e și
urĭ (mlat.
féudum, it.
féudo, fr.
fief, d. vgerm.
fehu, ngerm.
vieh, turmă, vită). Domeniŭ pe care un vasal, în schimbu unor obligațiunĭ, îl obținea de la suzeranul [!] luĭ. (La început era viager, ĭar după moartea luĭ Carol cel Mare rămase definitiv ereditar, ca și
alodiu). V.
ocină.feud (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)feud n. domeniu ce un vasal căpăta cu anumite îndatoriri dela suzeranul său.