festiv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FESTÍV, -Ă, festivi, -e, adj. De sărbătoare, pentru sărbătoare; sărbătoresc; măreț, somptuos, maiestuos. – Din
lat. festivus, it. festivo.festiv (Dicționar de neologisme, 1986)FESTÍV, -Ă adj. De sărbătoare; sărbătoresc, măreț, somptuos. [< lat.
festivus].
festiv (Marele dicționar de neologisme, 2000)FESTÍV, -Ă adj. de sărbătoare; sărbătoresc, măreț, somptuos. (< it.
festivo, lat.
festivus)
festiv (Dicționaru limbii românești, 1939)*festív, -ă (adj.
festivus, d.
festus, de sărbătoare,
festum, sărbătoare). De sărbătoare. De sărbare [!]:
discurs festiv.festiv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)festív adj. m.,
pl. festívi; f. festívă, pl. festívefestiv (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)festiv a. de sărbătoare.