festin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FESTÍN, festinuri, s. n. (
Livr.) Banchet bogat, somptuos. – Din
fr. festin.festin (Dicționar de neologisme, 1986)FESTÍN s.n. Ospăț (de sărbătoare); banchet. [Pl.
-nuri, -ne. / < fr.
festin, cf. it.
festino <
festa – sărbătoare].
festin (Marele dicționar de neologisme, 2000)FESTÍN s. n. ospăț (festiv), banchet. (< fr.
festin, it.
festino)
festin (Dicționaru limbii românești, 1939)*festín n., pl.
e (fr.
festin, d. it.
festino, d.
festa, lat.
festum, pl.
a, sărbătoare). Mare ospăț, maĭ ales nocturn.
festin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)festín s. n.,
pl. festínurifestin (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)festin n. (galicism) ospăț mare:
Ștefan trece’n festine vieața pe pământ BOL.