feșteli (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FEȘTELÍ, feștelesc, vb. IV.
1. Tranz. și
refl. (
Reg.) A (se) murdări, a (se) mânji.
2. Tranz. (
Fam.; în
expr.)
A o feșteli = a o păți, a intra într-o încurcătură; a se face de râs. –
Cf. magh. festeni „a vopsi, a zugrăvi”.