fervoare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FERVOÁRE s. f. Ardoare, înfocare, pasiune. – Din
fr. ferveur, lat. fervor, -oris.fervoare (Dicționar de neologisme, 1986)FERVOÁRE s.f. Ardoare religioasă, pasiune mistică. [Pron.
-voa-, gen.
-orii. / < fr.
ferveur, it.
fervore, cf. lat.
fervor – căldură].
fervoare (Marele dicționar de neologisme, 2000)FERVOÁRE s. f. ardoare, înfocare, zel, pasiune; fervență. ◊ pasiune mistică; bigotism. (< fr.
ferveur, lat.
fervor)
fervoare (Dicționaru limbii românești, 1939)*fervoáre f., pl.
orĭ (lat.
fervor). Înfocare, zel.
fervoare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fervoáre (-voa-) s. f.,
art. fervoárea, g.-d. art. fervóriifervoare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)fervoare f. râvnă, zel.