ferocianură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FEROCIANÚRĂ, ferocianuri, s. f. Compus chimic rezultat prin combinarea (în alte proporții decât la fericianură) a fierului, a cianogenului și a unui metal. – Din
fr. ferrocyanure.ferocianură (Dicționar de neologisme, 1986)FEROCIANÚRĂ s.f. Compus de fier, de cianogen și un metal în alte proporții decât cele care intră într-o fericianură. [Pron.
-ci-a-. / < fr.
ferrocyanure].
ferocianură (Marele dicționar de neologisme, 2000)FEROCIANÚRĂ s. f. sare complexă prin unirea unei cianuri feroase cu una alcalină. (< fr.
ferrocyanure)
ferocianură (Dicționaru limbii românești, 1939)*ferocianúră s., pl.
ĭ (d.
fer [!] și
cianură).
Chim. Un compus de fer, cianogen și un metal.
ferocianură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ferocianúră (-ci-a-) s. f.,
g.-d. art. ferocianúrii, pl. ferocianúri