fermă - explicat in DEX

fermă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FÉRMĂ², ferme, s. f. Ansamblu format din bare de lemn, de metal sau de beton armat, destinat să susțină acoperișul unei construcții. – Din fr. ferme.

fermă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FÉRMĂ¹, ferme, s. f. Gospodărie agricolă particulară sau de stat, alcătuită dintr-un teren relativ întins și din amenajările, construcțiile, utilajele etc. necesare exploatării terenului respectiv. – Din fr. ferme.

fermă (Dicționar de neologisme, 1986)
FÉRMĂ¹ s.f. 1. Proprietate rurală compusă dintr-un teren și din construcțiile, instalațiile, mașinile etc. necesare exploatării lui. 2. Unitate de stat de producție vegetală și animală de sine stătătoare, având bunuri în gestiune proprie și cu personal muncitor permanent. [< fr. ferme].

fermă (Dicționar de neologisme, 1986)
FÉRMĂ² s.f. Construcție de lemn, de metal sau de beton destinată să susțină greutatea acoperișului unei construcții. [< fr. ferme].

fermă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
FÉRMĂ¹ s. f. unitate de producție vegetală și animală, de sine stătătoare, cu gestiune proprie și angajați permanenți. (< fr. ferme)

fermă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
FÉRMĂ² s. f. 1. element de lemn, metal sau beton destinat să susțină acoperișul unei construcții. 2. element de rezistență din eșafodajul unui tunel, al unui pod care transmite terenului presiunile masivului de deasupra. 3. stavilă formată din două panouri articulate de un radier (2). (< fr. ferme)

fermă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*férmă f., pl. e (fr. ferme, contract de moșie, fermă, d. fermer, a închide, care vine d. lat. firmare, a întări; firmus, tare. V. ferm). Moșie, dominiŭ [!] rural.. Fermă model, exploatare agricolă sistematică. Localu acesteĭ exploatărĭ în care se arată elevilor orĭ țăranilor cum să exploateze moșiile.

fermă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
férmă s. f., g.-d. art. férmei; pl. férme

fermă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
fermă f. moșie luată în arendă cu clădirile trebuincioase pentru exploatarea ei; fermă-model, școală agricolă în care se pune în practică noile invențiuni relative la agricultură (= fr. ferme).