fermoar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FERMOÁR, fermoare, s. n. Dispozitiv pentru încheiat obiecte de îmbrăcăminte, genți, serviete etc., format din două șiruri de lame (fixate pe o șuviță de pânză, de piele etc.) așezate față în față și care se îmbucă reciproc cu ajutorul unei mici piese, făcute să lunece între ele. ♦ Închizător de os, de metal etc. la un colier, la un album etc. – Din
fr. fermoir.fermoar (Dicționar de neologisme, 1986)FERMOÁR s.n. Dispozitiv folosit la încheierea unor obiecte de piele, de pânză etc. ♦ Închizătoare, de os sau de metal a unui colier, a unui album etc. [Pron.
-moar. / < fr.
fermoir <
fermer = a închide].
fermoar (Marele dicționar de neologisme, 2000)FERMOÁR s. n. dispozitiv pentru încheierea unor obiecte de piele, pânză etc. ◊ închizătoare, de os sau de metal, a unui colier, album etc. (< fr.
fermoir)
fermoar (Dicționar de argou al limbii române, 2007)fermoar, fermoare s. n. gură.
fermoar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fermoár (-moar)
s. n.,
pl. fermoáre