fermiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FÉRMIU s. n. Element chimic transuranic, produs pe cale artificială. – Din
fr. fermium.fermiu (Dicționar de neologisme, 1986)FÉRMIU s.n. Element transuranic sintetic. [Pron.
-miu. / < fr.
fermium, cf.
Fermi – fizician italian].
fermiu (Marele dicționar de neologisme, 2000)FÉRMIU s. n. element transuranic sintetic din grupa actinidelor. (< fr.
fermium)
fermiu (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)FÉRMIU (‹
fr. {i};
n. pr. Fermi)
s. n. Element chimic (Fm;
nr. at. 100) cu caracter metalic din grupa actinoidelor obținut (1953, de S.G. Thompson și colab.) prin bombardarea uraniului-238 cu neutroni.
fermiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)férmiu [
miu pron. miu]
s. n.,
art. férmiul; simb. Fm