fermitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FERMITÁTE s. f. Însușirea de a fi ferm, starea a ceea ce este ferm; stabilitate; hotărâre neclintită, tărie morală, statornicie. –
Ferm +
suf. -itate (după
fr. fermeté).fermitate (Dicționar de neologisme, 1986)FERMITÁTE s.f. Hotărâre neclintită, statornicie. [<
ferm +
-itate. / cf. fr.
fermeté].
fermitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)FERMITÁTE s. f. caracter ferm; hotărâre neclintită, statornicie. (după fr.
fermeté)
fermitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fermitáte s. f.,
g.-d. art. fermitắțiifermitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)fermitate f. calitatea celor fermi: hotărîre, statornicie.