fermentație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FERMENTÁȚIE, fermentații, s. f. Proces de transformare, de descompunere, de alterare a substanțelor organice sub acțiunea fermenților produși de microorganisme; fermentare. ♦ Substanță fermentată. – Din
fr. fermentation, lat. fermentatio.fermentație (Dicționar de neologisme, 1986)FERMENTÁȚIE s.f. Fermentare; transformare chimică a materiei organice în noi substanțe sub influența fermenților. ♦ Substanță fermentată. [Gen.
-iei, var.
fermentațiune s.f. / cf. fr.
fermentation, lat.
fermentatio].
fermentație (Marele dicționar de neologisme, 2000)FERMENTÁȚIE s. f. proces biochimic de transformare a materiei organice în noi substanțe, sub influența fermenților. ◊ substanță fermentată. (< fr.
fermentation, lat.
fermentatio)
fermentație (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)FERMENTÁȚIE (‹
fr.,
lat.)
s. f. Proces spontan sau declanșat de transformare biochimică (sub acțiunea unor enzime specifice) a produselor naturale cu structuri complexe în produși cu structuri simple. Are loc în prezența (
f. aerobă) sau în absența (
f. anaerobă) oxigenului;
f. alcoolică, f. lactică și
f. acetică au loc datorită unor germeni specifici (levuri) și constituie treptele succesive ale degradării glucidelor în alcool, acid acetic și acid lactic. Procesele de
f. sunt folosite în
ind. alimentară și
ind. chimică; fermentare. ♦ Substanță fermentată.
fermentație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fermentáție (-ți-e) s. f.,
art. fermentáția (-ți-a), g.-d. art. fermentáției; pl. fermentáții, art. fermentáțiile (-ți-i-)