fermeca (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FERMECÁ, fármec, vb. I.
Tranz. 1. A încânta, a desfăta; a atrage, a ademeni (prin însușiri, aspect, manifestări etc.).
2. (În basme și în superstiții) A face cuiva vrăji, a lega, a transforma etc. pe cineva prin vrăji. [
Var.: (
pop.)
fărmăcá vb. I] – Din
farmec.fermeca (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fermecá (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. fármec, 2
sg. fármeci, 3
fármecă, 1
pl. fermecắm; conj. prez. 3
să fármecefermecà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)fermecà v.
1. a lega prin farmec, a face de dragoste;
2. a încânta:
vederea ei l’a fermecat. [Și
fărmeca = lat. vulg. PHARMACARE].