fermecător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FERMECĂTÓR, -OÁRE, fermecători, -oare, adj. 1. Care place, farmecă, încântă; încântător, desfătător.
2. (În basme și în superstiții; adesea substantivat) Care face farmece, care vrăjește. [
Var.: (
pop.)
fărmăcătór, -oáre adj.] –
Fermeca +
suf. -ător.