fermecător - explicat in DEX

fermecător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FERMECĂTÓR, -OÁRE, fermecători, -oare, adj. 1. Care place, farmecă, încântă; încântător, desfătător. 2. (În basme și în superstiții; adesea substantivat) Care face farmece, care vrăjește. [Var.: (pop.) fărmăcătór, -oáre adj.] – Fermeca + suf. -ător.

fermecător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
fermecătór adj. m., s. m., pl. fermecătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. fermecătoáre

fermecător (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
fermecător a. care farmecă sau încântă: frumusețe fermecătoare. ║ m. cel ce face fermece.