ferm (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FERM, -Ă, fermi, -e, adj. 1. Plin de siguranță și de hotărâre; hotărât, neșovăitor, neclintit.
2. (Despre tranzacții comerciale, comenzi etc.) Stabilit în mod hotărât, la un preț determinat și la un anume termen, asupra cărora nu se mai poate reveni. – Din
fr. ferme.ferm (Dicționar de neologisme, 1986)FERM, -Ă adj. 1. Neclintit, hotărât, neșovăitor; sigur, tare.
2. (
Despre contracte, înțelegeri) Încheiat în termeni preciși, definitiv.
3. Fix, stabil. [< fr.
ferme].
ferm (Marele dicționar de neologisme, 2000)FERM, -Ă adj. 1. neclintit, hotărât, neșovăitor; sigur, tare. 2. (despre contracte, înțelegeri) încheiat în termeni preciși. 3. fix. (< fr.
ferme)
ferm (Dicționaru limbii românești, 1939)*ferm, -ă adj. (fr.
ferme, d. lat.
firmus; it.
fermo. V.
infirm). Statornic, hotărît, tare:
caracter ferm, a rămînea ferm în hotărîrea ta. Adv. În mod ferm:
a fi ferm convins. – Se poate zice și
firm.ferm (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ferm adj. m.,
pl. fermi; f. férmă, pl. férmeferm (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ferm a. statornic, hotărît:
caracter ferm.