ferită (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FERÍTĂ, ferite, s. f. Compus al unor metale bivalente cu oxizi de fier, având proprietăți magnetice superioare și conductibilitate electrică redusă. – Din
fr. ferrite.ferită (Dicționar de neologisme, 1986)FERÍTĂ s.f. 1. Mineral care se găsește în stare naturală sub formă de magnetit.
2. Constituent structural al oțelului. [< fr.
ferrite].
ferită (Marele dicționar de neologisme, 2000)FERÍTĂ s. f. 1. mineral în stare naturală sub formă de magnetit. 2. constituent structural al fierului sau oțelului. (< fr.
ferrite)
ferită (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)FERÍTĂ (‹
fr.)
1. Material magnetic în compoziția căruia intră oxizi ai fierului și ai unor metale divalente (nichel, zinc, cupru, cadmiu ș.a.), care prezintă permeabilitate magnetică mare și conductibilitate electrică redusă; utilizat în electronică, telecomunicații, electronică.
2. Constituent structural al aliajelor fier-carbon.
ferită (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ferítă (mineral)
s. f.,
g.-d. art. ferítei; pl. feríte