ferit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FERÍT, -Ă, feriți, -te, adj. Pus, aflat la adăpost;
p. ext. (despre locuri, regiuni etc.) puțin cunoscut, izolat, tăinuit, ascuns. ♦ (Despre ochi, privire) Care ezită să privească pe interlocutor în față. –
V. feri.ferit (Dicționar de neologisme, 1986)FERÍT s.m. Sare a acidului feros. [< fr.
ferrite].
ferit (Marele dicționar de neologisme, 2000)FERÍT s. m. sare a acidului feros. (< fr.
ferrite)
ferit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ferít (sare a acidului feros)
s. m.,
pl. feríțiferit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ferit a. adăpostit, păzit.