ferire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FERÍRE, feriri, s. f. Faptul de
a (se) feri; fereală. –
V. feri.ferire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)feríre s. f.,
g.-d. art. ferírii