fericitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FERICITÓR, -OÁRE, fericitori, -oare, adj. (Rar) Care produce fericire. –
Ferici +
suf. -tor.fericitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fericitór (rar)
adj. m.,
pl. fericitóri; f. sg. și
pl. fericitoáre