ferici (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FERICÍ, fericesc, vb. IV.
1. Tranz. A considera, a socoti pe cineva fericit. ♦
Refl. (
Fam.) A se socoti mulțumit, satisfăcut (pentru cele făcute); a se felicita. ♦ (Rar) A felicita. ♦ (
Înv.) A slăvi, a proslăvi, a glorifica.
2. Tranz. și
refl. A face sau a deveni fericit. – Din
ferice.ferici (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fericí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. fericésc, imperf. 3
sg. fericeá; conj. prez. 3
să fericeáscăfericì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)fericì v.
1. a face fericit;
2. a se crede fericit.