ferentar - explicat in DEX

ferentar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FERENTÁR, ferentari, s. m. Soldat din vechea pedestrime ușoară. – Din lat. ferentarius.

ferentar (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
ferentár (ferentári), s. m. – Soldat din corpul auxiliar. Lat. ferentarius (sec. XIX). Împrumut literar, înv.

ferentar (Dicționaru limbii românești, 1939)
*ferentár m. (lat. ferentarius). Munt. Sec. 19. Rar. Soldat de infanterie ușoară.

ferentar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ferentár (soldat) s. m., pl. ferentári

ferentar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ferentar m. od. soldat din pedestrimea ușoară: ferentarul ager și cu lungă chică BOL. [Indirect din lat. FERENTARIUS].