feregă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FÉREGĂ s. f. v. ferigă.feregă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)feregă f. plantă ale cării foliole sunt în formă de secere și pe margine cu dinți ascuțiți-spinoși ca dinții ferestrăului
(Polypodium). [Și
ferece = lat. FILICEM].