feredui(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) FEREDUÍ,fereduiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îmbăia. – Din magh. dial. feredni (lit. fürdeni).
feredui(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) fereduí(a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fereduiésc, imperf. 3 sg. fereduiá; conj. prez. 3 să fereduiáscă
fereduì(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) fereduì v1. a îmbăia: porunci s’o fereduiască ISP.