feredeu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FEREDÉU, feredeie, s. n. (
Reg.) Baie, cadă pentru îmbăiat; local public pentru făcut baie. ♦ Localitate balneară. – Din
magh. dial. feredö (
lit. fürdö).feredeu (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)feredéu (-ée), s. n. –
1. Baie. –
2. Înfrîngere.
Mag. fürdő prin intermediul unei
var. dialectale
feredő (Cihac, II, 498; Gáldi,
Dict., 90). Înv., astăzi numai în
Trans. și
Mold. –
Der. feredui, vb. (a îmbăia), din
mag. feredni.feredeu (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)feredéu, feredeie, s.n. –
1. Baie, îmbăiere.
2. Baie (cadă; stațiune).
3. Baltă, lac: „Și ptică pticuri din ele / Și să face-un feredeu / Să se scalde Dumnezău” (Calendar 1980: 7). – Magh. fürdõ „baie„, prin intermediul unei dial. feredõ (Cihac, MDA).
feredeu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)feredéu (
reg.)
s. n.,
art. feredéul; pl. feredéieferedeu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)feredeu n. Mold. baie de scăldat:
asud de parc’am intrat în feredeu AL. [Ung. FEREDÖ].
feredeŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)feredéŭ n., pl.
eĭe (ung.
fürdö, dial.
feredö).
Est. Baĭe, local de baĭe.
A pleca la feredeĭe, a pleca la băĭ.