ferecătură - explicat in DEX

ferecătură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FERECĂTÚRĂ, ferecături, s. f. (Rar) Acțiunea de a fereca; (concr.) legătură sau îmbrăcăminte de metal aplicată unui obiect pentru a-l fereca. – Fereca + suf. -ătură.

ferecătură (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
ferecătúră, ferecătúri, s.f. (pop., înv.) 1. schelet metalic al unui tren. 2. lanțurile și obezile cu care se „ferecau” prizonierii. 3. îmbrăcăminte de aur și argint sau de pietre prețioase a unui obiect (de obicei cărți bisericești).

ferecătură (Dicționaru limbii românești, 1939)
ferecătúră f., pl. ĭ. Garnitură de fer [!] orĭ de alt metal. – Vechĭ și fă-.

ferecătură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ferecătúră s. f., g.-d. art. ferecătúrii; pl. ferecătúri

ferecătură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ferecătură f. 1. garnitură de fier: ferecătura Evangheliei; 2. zimții monedelor.