ferecat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FERECÁT1 s. n. Ferecare. –
V. fereca.ferecat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FERECÁT2, -Ă, ferecați, -te, adj. 1. (Despre obiecte de lemn) Acoperit total sau parțial cu metal; întărit prin legături metalice. ♦ Îmbrăcat sau împodobit cu plăci din metal prețios sau cu pietre scumpe.
2. (Despre oameni) Legat cu fiare, cu lanțuri, în obezi (după ce a fost arestat sau condamnat).
3. (Despre uși, încăperi) Încuiat, zăvorât.
4. Prevăzut cu crestături, șanțuri, zimți. –
V. fereca.ferecat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ferecát s. n.