fereastră (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FEREÁSTRĂ, ferestre, s. f. 1. Deschizătură de formă regulată lăsată în peretele unei clădiri, al unui vehicul etc. pentru a permite să intre aerul și lumina; ansamblu format dintr-un cadru fix și din cercevele în care se fixează geamuri, montat în deschizătura amintită; ansamblu format de această deschizătură, împreună cu cercevelele care o încadrează și cu geamul fixat în cercevele. ◊
Fereastră oarbă v. orb. ◊
Expr. A arunca banii pe fereastră = a cheltui în mod exagerat, a fi risipitor.
2. Loc în care se întâlnește un puț de mină cu o rampă subterană.
3. Fig. (
Fam.) Oră liberă intercalată între două ore de curs în programul zilnic al unui profesor sau al unui student. –
Lat. fenestra.