fereastră (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FEREÁSTRĂ, ferestre, s. f. 1. Deschizătură de formă regulată lăsată în peretele unei clădiri, al unui vehicul etc. pentru a permite să intre aerul și lumina; ansamblu format dintr-un cadru fix și din cercevele în care se fixează geamuri, montat în deschizătura amintită; ansamblu format de această deschizătură, împreună cu cercevelele care o încadrează și cu geamul fixat în cercevele. ◊
Fereastră oarbă v. orb. ◊
Expr. A arunca banii pe fereastră = a cheltui în mod exagerat, a fi risipitor.
2. Loc în care se întâlnește un puț de mină cu o rampă subterană.
3. Fig. (
Fam.) Oră liberă intercalată între două ore de curs în programul zilnic al unui profesor sau al unui student. –
Lat. fenestra.fereastrăFEREASTRĂ, ferestre, s. f. (Auto) Deschidere laterală practicată pe cilindrii motoarelor cu ardere internă al căror mecanism de distribuție este fără supape. Prin aceste deschideri se aspiră amestecul proaspăt (
fereastră de baleiaj) sau se elimină gazele arse (
fereastră de evacuare); se mai numesc și
lumini.fereastră (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)fereástră (feréstre), s. f. – Deschizătură lăsată în peretele unei clădiri, al unui vehicul etc., pentru a permite intrarea aerului. –
Mr. fireastră. Lat. fĕnestra (Pușcariu 596; Candrea-Dens., 576; Pascu, I, 85; REW 3242; DAR),
cf. alb. fënestü, it. finestra, prov. fenestra, fr. fenêtre). –
Der. ferestruică, s. f. (fereastră mică);
ferestrar, s. n. (rindea, gealău).
fereastră (Dicționaru limbii românești, 1939)fereástră f., pl.
ferestre (lat.
fĕnĕstra, it. cat.
finestra. Milano, pv.
fenestra, fr.
fenêtre, sp.
hiniestra [=
ventana]). Deschizătură făcută în părețiĭ [!] caseĭ ca să intre lumina și aeru.
A arunca baniĭ pe fereastră, a-ĭ cheltui fără socoteală. – În est
fereastă, pl.
fereștĭ.fereastră (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fereástră s. f.,
g.-d. art. feréstrei; pl. feréstrefereastră (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)fereastră f. deschizătură în pereții casei prin care intră lumină și aer. [Lat. FENESTRA].