fereală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FEREÁLĂ s. f. 1. Faptul de
a (se) feri; ferire. ♦ Pază, precauțiune, băgare de seamă, circumspecție.
2. Loc unde cineva este ferit de primejdie; adăpost. –
Feri +
suf. -eală.fereală (Dicționar de argou al limbii române, 2007)fereală, fereli s. f. (intl.) 1. închisoare, pușcărie.
2. ascunzătoare.
fereală (Dicționaru limbii românești, 1939)fereálă f., pl.
elĭ. Acțiunea de a te feri, precauțiune, sfială:
a vorbi cu fereală.fereală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fereálă s. f.,
g.-d. art. ferélii