ferchezui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FERCHEZUÍ, ferchezuiesc, vb. IV.
Tranz. și
refl. (
Pop. și
fam.) A da sau a căpăta un aspect îngrijit; a (se) îmbrăca cu grijă, elegant; a (se) găti, a (se) dichisi. –
Cf. fercheș.ferchezui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ferchezuí (a ~) (
pop.,
fam.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. ferchezuiésc, imperf. 3
sg. ferchezuiá; conj. prez. 3
să ferchezuiáscăferchezuì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ferchezuì v. a găti, a dichisi:
curățită și ferchezuită ca o mireasă ISP.
i-au ferchezuit frumos CR. [Cf. ung. FELKENDÖZNI].