fercheș - explicat in DEX

fercheș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FÉRCHEȘ, -Ă, fercheși, -e, adj. (Pop. și fam.; despre oameni) Care are un aspect îngrijit; care se îmbracă cu grijă, elegant; gătit, dichisit. – Et. nec.

fercheș (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
fércheș (fércheșe), adj. – Elegant, dichisit. Mag. fehérkés „albicios” (Drăganu, Dacor., V, 352); s-a spus probabil la început despre fanții care obișnuiau să se pudreze. După Scriban, din mag. felékes „elegant”; însă fonetismul nu este clar. – Der. ferchezui, vb. (a dichisi; a găti; a curăța), care, după Cihac, II, 498 și Scriban, provine din mag. felkendözni „a se sulemeni”, și al cărui al doilea sens este rezultat al unei confuzii cu fercheteu.

fercheș (Dicționaru limbii românești, 1939)
fércheș, -ă adj. (ung. felékes, a. î., infl. de ferchezuĭesc 2). Fam. Elegant, cochet, curățel, spălățel, sclivisit, bine îmbrăcat: un tînăr fercheș. Galant, galantom [!], gentil, amabil. Adv. În mod fercheș: s´a purtat fercheș. V. levent, zarif.

fercheș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
fércheș (pop., fam.) adj. m., pl. fércheși; f. fércheșă, art. fércheșa, pl. fércheșe

fercheș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
fercheș a. dichisit, scos din cutie. [Abstras din ferchezuì].