fenomenalitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FENOMENALITÁTE s. f. (Rar) Faptul de a fi fenomenal. – Din
fr. phénoménalité.fenomenalitate (Dicționar de neologisme, 1986)FENOMENALITÁTE s.f. Faptul de a fi fenomenal (
2) [în DN]. [Cf. fr.
phénoménalité].
fenomenalitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)FENOMENALITÁTE s. f. faptul de a fi fenomenal (2). (< fr.
phénoménalité)
fenomenalitate (Dicționaru limbii românești, 1939)*fenomenalitáte f. (d.
fenomenal). Caracteru fenomenuluĭ.
fenomenalitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fenomenalitáte s. f.,
g.-d. art. fenomenalitắții