fenol - explicat in DEX

fenol (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FENÓL, (2) fenoli, s. m. (Chim.) 1. Compus organic derivat din benzen prin înlocuirea unui atom de hidrogen cu un hidroxil, folosit în farmacie și în industrie; acid fenic. 2. Nume generic dat compușilor organici derivați din hidrocarburile aromatice prin înlocuirea unuia sau a mai multor atomi de hidrogen cu hidroxili corespunzători. – Din fr. phénol.

fenol (Dicționar de neologisme, 1986)
FENÓL s.m. Compus organic derivat din hidrocarburile aromatice; acid fenic. [< fr. phénol, cf. gr. phainein – a străluci].

fenol (Marele dicționar de neologisme, 2000)
FENÓL s. m. compus organic oxigenat al benzenului, folosit în industria coloranților, a medicamentelor, rășinilor sintetice etc.; acid fenic. (< fr. phénol)

fenol (Dicționaru limbii românești, 1939)
*fenól m., pl. lĭ, în teoria chimică, și în colo [!] n., pl. urĭ, ca gol, golurĭ (d. vgr. phaíno, apar, răsar, luminez). Chim. O substanță scoasă din uleĭurile formate de cărbuniĭ de pămînt și de catranurĭ și numită și acid fenic saŭ carbolic. Fenolu e derivat din benzen și e un dezinfectant de primu ordin; servește și la prepararea unor colorante și medicamente. – Fenolĭ m. pl. Numele generic al unor corpurĭ compuse analoage fenoluluĭ și rezultate din substituirea unuĭa saŭ maĭ multor oxidrilĭ în locu idrogenuluĭ [!] dintr´o idrocarbură cu catena închisă. Decĭ, îs idrațĭ [!] aĭ idrocarburilor ciclice.

fenol (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
fenól s. m., pl. fenóli

fenol (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
fenol n. alt nume dat acidului fenic.