fenix (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FÉNIX s. m. (
Mitol.; în sintagma)
Pasărea fenix = pasăre fabuloasă despre care cei vechi credeau că este unică pe lume și care, când își simțea sfârșitul aproape (o dată la 500 de ani), se arunca în foc și renăștea din propria ei cenușă, ca simbol al reînnoirii veșnice. [Scris și:
phoenix. –
Var.: (
înv.)
feníce s. m.] – Din
fr. phénix, lat. phoenix.fenix (Dicționar de neologisme, 1986)FÉNIX s.m. 1. Pasăre legendară, imaginată ca un vultur cu penele de aur și de purpură, despre care se credea că renaște din propria ei cenușă, fiind socotită drept simbol al primenirii, al reînnoirii veșnice. ♦ (
Fig.) Om superior, unic în genul său, de mare valoare.
2. Palmier, plantă de apartament. [< fr.
phénix, cf. lat.
phoenix, gr.
phoinix].
fenix (Marele dicționar de neologisme, 2000)FÉNIX s. m. 1. pasăre legendară ca un vultur cu penele de aur și de purpură, despre care se credea că renaște din propria ei cenușă, simbol al reînnoirii veșnice. 2. (fig.) om superior, unic în genul său, de mare valoare. 3. palmier cultivat în țările temperate ca plantă de apartament. (< fr.
phénix, lat.
phoenix)
fenix (Mic dicționar mitologic greco-roman, 1969)Fenix =
Phoenix.fenix (Dicționaru limbii românești, 1939)*fénix, V.
fenice.fenix (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fénix (palmier)
s. m.,
pl. fénicșifenix (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)fenix m.
1. pasăre fabuloasă despre care se credea că renaște din cenușa ei;
2. simbol al nemuririi;
3. fig. ființă superioară, unică în felul ei.